Instituțiile UE: Comisia, Consiliul și Parlamentul European

Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European formează triunghiul instituțional al Uniunii: Comisia propune legile, iar Parlamentul și Consiliul le discută, le modifică și le adoptă împreună. Niciuna dintre cele trei nu poate face singură o lege europeană obișnuită, iar această interdependență este felul în care Uniunea își echilibrează puterile.

Fiecare instituție reprezintă un alt interes: Comisia apără interesul general al Uniunii, Consiliul reprezintă guvernele statelor membre, iar Parlamentul reprezintă direct cetățenii. Ghidul de față explică cum se formează fiecare, ce puteri are, cum votează și unde apare România în acest mecanism. Imaginea generală a Uniunii, cu toate cele șapte instituții, o găsești în ghidul Uniunea Europeană: cum funcționează.

Triunghiul instituțional: cine propune, cine decide

Răspunsul scurt: Comisia are, de regulă, monopolul inițiativei legislative, iar Parlamentul și Consiliul sunt colegiuitorii. Asta înseamnă că, în majoritatea domeniilor, nici Parlamentul, nici Consiliul nu pot scrie o lege de la zero; ele pot doar cere Comisiei să facă o propunere și pot modifica radical textul primit.

Acest echilibru seamănă doar parțial cu separația puterilor dintr-un stat național. La nivel național, Parlamentul legiferează, Guvernul execută și instanțele judecă, așa cum explică ghidul despre Separația puterilor în stat: cum se controlează reciproc. La nivel european, Comisia combină funcții de inițiativă, executive și de control, iar Consiliul are atât un rol legislativ, cât și unul de coordonare a politicilor guvernamentale.

Comisia Europeană: motorul și gardianul tratatelor

Comisia Europeană este instituția executivă a Uniunii, alcătuită dintr-un colegiu de comisari, câte unul din fiecare stat membru, inclusiv președintele Comisiei și Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, care este și vicepreședinte. Mandatul colegiului durează cinci ani și se aliniază cu legislatura Parlamentului European.

Cum se formează colegiul comisarilor

1. După alegerile europarlamentare, Consiliul European propune, cu majoritate calificată și ținând seama de rezultatul alegerilor, un candidat pentru funcția de președinte al Comisiei.
2. Parlamentul European alege președintele cu votul majorității membrilor săi, adică a jumătate plus unu din toți eurodeputații, nu doar din cei prezenți.
3. Fiecare guvern propune un comisar, iar președintele ales distribuie portofoliile.
4. Candidații la funcția de comisar trec prin audieri în comisiile de specialitate ale Parlamentului, unde sunt întrebați despre competență și independență.
5. Parlamentul aprobă colegiul în ansamblu, printr-un singur vot, apoi Consiliul European numește oficial Comisia.

Odată numiți, comisarii jură că își vor exercita funcția independent. Comisarul propus de România nu primește instrucțiuni de la Guvernul României și nu „reprezintă” țara în Comisie, ci răspunde de un domeniu pentru întreaga Uniune.

Ce face concret Comisia

• Propune legi, după consultări publice și evaluări de impact.
• Execută bugetul Uniunii și gestionează programele europene, direct sau împreună cu statele.
• Veghează la aplicarea dreptului UE și poate porni proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor care nu respectă regulile.
• Aplică regulile de concurență: verifică fuziunile mari, sancționează cartelurile și controlează ajutoarele de stat.
• Reprezintă Uniunea în negocierile comerciale internaționale, pe baza mandatului primit de la Consiliu.
• Adoptă acte delegate și acte de punere în aplicare, atunci când legislația îi dă această putere.

Direcțiile generale și prezența în România

Munca de zi cu zi se face în direcții generale (DG), echivalentul aproximativ al ministerelor, fiecare pe un domeniu: agricultură, concurență, mediu, politică regională și altele. În fiecare stat membru, Comisia are o Reprezentanță; cea din România, de la București, informează publicul, colaborează cu presa și coordonează rețeaua centrelor Europe Direct din țară.

Consiliul Uniunii Europene: vocea guvernelor

Consiliul Uniunii Europene, numit adesea simplu „Consiliul”, reunește câte un reprezentant la nivel ministerial din fiecare stat membru, împuternicit să angajeze guvernul pe care îl reprezintă. Nu are membri permanenți: componența se schimbă după subiectul discutat.

Formațiunile Consiliului

Consiliul se întrunește în zece formațiuni, în funcție de domeniu:

Cum se votează în Consiliu

Regula de vot depinde de tipul deciziei, iar tratatele o stabilesc pentru fiecare domeniu.

O minoritate de blocare la majoritatea calificată trebuie să cuprindă cel puțin patru state; regula împiedică trei state mari să blocheze singure o decizie doar prin populația lor. În practică, Consiliul caută adesea consensul, iar multe acte sunt adoptate fără opoziție, după negocieri lungi la nivel tehnic.

Președinția prin rotație și COREPER

Fiecare stat membru deține președinția Consiliului timp de șase luni, prin rotație. Statul care o deține conduce reuniunile (cu excepția Consiliului Afaceri Externe, prezidat de Înaltul Reprezentant), stabilește prioritățile și negociază în numele Consiliului cu Parlamentul. Președințiile lucrează în trio-uri de câte trei state consecutive, cu un program comun pe 18 luni. România a deținut președinția în prima jumătate a anului 2019.

Munca pregătitoare se face în COREPER, Comitetul Reprezentanților Permanenți, unde ambasadorii statelor la Bruxelles negociază textele înainte să ajungă la miniștri, și în sute de grupuri de lucru ale experților naționali. Consiliul are sediul la Bruxelles, iar în lunile aprilie, iunie și octombrie reuniunile au loc la Luxemburg.

Parlamentul European: vocea cetățenilor

Parlamentul European este singura instituție a Uniunii aleasă direct de cetățeni, prin vot universal, o dată la cinci ani. Numărul total de eurodeputați nu poate depăși 750 plus președintele, iar fiecare stat are între 6 și 96 de locuri, după un principiu numit proporționalitate degresivă: statele mari au mai mulți eurodeputați, dar statele mici au proporțional mai mulți raportat la populație. Cum se desfășoară alegerile în România afli din Alegerile europarlamentare: cum sunt aleși eurodeputații.

Ce puteri are Parlamentul

• Putere legislativă: adoptă, împreună cu Consiliul, majoritatea legilor europene și poate respinge o propunere.
• Putere bugetară: aprobă bugetul anual împreună cu Consiliul și își dă acordul pentru cadrul financiar multianual.
• Descărcarea de gestiune: verifică anual felul în care Comisia a cheltuit banii și decide dacă îi acordă descărcarea de gestiune.
• Control politic: alege președintele Comisiei, aprobă colegiul, adresează întrebări scrise și orale, creează comisii de anchetă.
• Moțiunea de cenzură: poate demite întreaga Comisie, cu două treimi din voturile exprimate, reprezentând majoritatea membrilor.
• Acordul (aprobarea): este necesar pentru acordurile internaționale importante și pentru aderarea unor state noi.
• Petiții și Ombudsman: primește petițiile cetățenilor și alege Ombudsmanul European; vezi Petiția la Parlamentul European și Ombudsmanul European.

Cum lucrează: plen, comisii și grupuri politice

Activitatea Parlamentului are trei locuri: sesiunile plenare lunare se țin la Strasbourg, comisiile și sesiunile suplimentare la Bruxelles, iar secretariatul general este la Luxemburg. Textele se pregătesc în comisiile parlamentare de specialitate, unde un raportor redactează poziția, care apoi se votează în plen.

Eurodeputații nu stau pe delegații naționale, ci în grupuri politice europene, după afinitatea politică. Un grup are nevoie de cel puțin 23 de membri aleși în cel puțin un sfert dintre statele membre. Eurodeputații care nu aderă la niciun grup sunt „neafiliați”. Mandatul de eurodeputat este incompatibil cu cel de parlamentar național, deci un senator sau un deputat român nu poate fi simultan membru al Parlamentului European.

Consiliul European nu este Consiliul UE

Răspunsul direct: Consiliul European reunește liderii statelor, Consiliul UE reunește miniștrii, iar Consiliul Europei este o organizație separată, din afara Uniunii. Confuzia apare frecvent, inclusiv în presă.

Consiliul European are un președinte permanent, ales de membrii săi cu majoritate calificată pentru un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. Se reunește de regulă de câteva ori pe an, la summituri, și decide în general prin consens. La reuniuni participă și Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe.

Cum se controlează reciproc instituțiile

Fiecare instituție are pârghii asupra celorlalte, astfel încât niciuna să nu poată acționa necontrolat. Principalele mecanisme sunt:

1. Parlamentul controlează Comisia: o învestește, îi pune întrebări, îi acordă sau nu descărcarea de gestiune și o poate demite prin moțiune de cenzură.
2. Consiliul și Parlamentul se controlează reciproc: o lege adoptată prin procedura ordinară cere acordul ambelor; dacă nu se înțeleg, propunerea cade.
3. Comisia controlează statele: prin procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, poate aduce un stat în fața Curții de Justiție.
4. Curtea de Justiție controlează legalitatea: poate anula actele instituțiilor contrare tratatelor, la cererea unui stat, a unei instituții sau, în anumite condiții, a unei persoane; vezi Curtea de Justiție a UE: ce judecă și cum te afectează.
5. Curtea de Conturi auditează banii: raportul ei anual stă la baza procedurii de descărcare de gestiune.
6. Ombudsmanul European investighează plângerile privind administrarea defectuoasă a instituțiilor.

Sfat: Dacă vrei să urmărești cum votează eurodeputații sau ce poziție a avut Consiliul la o lege, folosește Observatorul legislativ al Parlamentului European și registrul public de documente al Consiliului. Sunt surse oficiale, gratuite, care arată fiecare etapă.

Cine reprezintă România în fiecare instituție

România este prezentă în toate cele trei instituții, dar persoanele de acolo au roluri diferite: unele reprezintă statul, altele sunt independente.

Pozițiile pe care miniștrii le susțin în Consiliu se pregătesc în ministere și se coordonează la nivelul Guvernului, așa cum explică ghidul despre Guvernul și ministerele: cum se formează și ce decid. Parlamentul României examinează și el proiectele europene, prin comisiile pentru afaceri europene ale celor două camere, descrise în Parlamentul României: Camera Deputaților și Senatul. Atribuțiile generale ale șefului statului, inclusiv în politica externă, sunt prezentate în Președintele României: atribuții și limitele funcției.

Atenție: Un eurodeputat ales în România nu poate „bloca” singur o lege și nici nu votează în numele Guvernului. Pozițiile oficiale ale statului român se exprimă în Consiliu, prin miniștri.

Pe scurt, despre cele trei instituții

Comisia, Consiliul și Parlamentul formează un sistem în care fiecare are nevoie de celelalte: Comisia propune și pune în aplicare, Consiliul aduce acordul guvernelor, iar Parlamentul aduce legitimitatea votului direct. Cine înțelege acest triunghi poate citi corect orice știre despre o decizie europeană și știe unde se poate face auzit. Cum circulă concret un text între ele, de la propunere la publicarea în Jurnalul Oficial, afli din ghidul despre Legislația UE: regulamente, directive și cum sunt adoptate.

De reținut:

• Comisia are câte un comisar din fiecare stat, independenți, și un mandat de cinci ani;
• Consiliul UE reunește miniștrii, în zece formațiuni, și votează de regulă cu majoritate calificată (55% din state, 65% din populație);
• Parlamentul European este ales direct și are puteri legislative, bugetare și de control;
• Consiliul European dă direcția politică, dar nu adoptă legi;
• Consiliul Europei nu este o instituție a Uniunii.