Președintele României: atribuții și limitele funcției

Președintele României este șeful statului: îl reprezintă în țară și în străinătate, veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice și exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. Este ales direct de cetățeni, pentru un mandat de cinci ani, și are atribuții importante în politica externă, în apărare și în formarea Guvernului.

În același timp, Constituția îi limitează strict puterile: Președintele nu conduce Guvernul, nu face legi și nu își poate impune singur voința asupra Parlamentului. Ghidul de mai jos trece prin atribuțiile funcției, prin actele pe care le emite și prin mecanismele care o controlează, de la contrasemnare la suspendare. Informațiile au caracter educativ și general; textul de referință este Constituția republicată, iar interpretările oficiale aparțin Curții Constituționale.

Ce rol îi dă Constituția Președintelui

Constituția îi atribuie Președintelui trei roluri generale: reprezentarea statului român, garantarea independenței naționale, a unității și integrității teritoriale și medierea între puterile statului și între stat și societate. Toate atribuțiile concrete derivă din aceste trei roluri.

Rolul de mediator este specific sistemului românesc. El presupune că Președintele nu se aliniază, în exercitarea funcției, unei tabere politice, ci încearcă să deblocheze conflictele dintre instituții. De aceea, pe durata mandatului, Președintele nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată.

Din punct de vedere al separației puterilor, Președintele face parte din puterea executivă, alături de Guvern. Raportul dintre cei doi și mecanismele de echilibru sunt explicate în Separația puterilor în stat: cum se controlează reciproc.

Cum este ales și cât durează mandatul

Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Poate candida orice cetățean cu drept de vot, cu domiciliul în țară, care a împlinit 35 de ani până în ziua alegerilor inclusiv și căruia nu îi este interzisă asocierea în partide politice.

Mandatul a fost de patru ani până la revizuirea Constituției din 2003, când a fost prelungit la cinci ani, decalând alegerile prezidențiale de cele parlamentare. Președintele în funcție își exercită mandatul până la depunerea jurământului de către noul Președinte. De ce sunt necesare de obicei două tururi și cum se calculează majoritatea în primul tur afli în Alegerile prezidențiale: de ce există două tururi de scrutin.

Atribuțiile în relația cu Guvernul și Parlamentul

Cele mai vizibile atribuții ale Președintelui privesc formarea Guvernului și raporturile cu Parlamentul. Fiecare are condiții precise, care îi limitează marja de decizie.

Desemnarea premierului și numirea Guvernului

Președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, după consultarea partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. Candidatul cere apoi votul de încredere al Parlamentului, iar pe baza acestui vot Președintele numește Guvernul. Etapele formării Guvernului sunt descrise în Guvernul și ministerele: cum se formează și ce decid.

În caz de remaniere sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește miniștri la propunerea primului-ministru. Dacă propunerea schimbă structura sau compoziția politică a Guvernului, este nevoie de aprobarea Parlamentului.

Relația cu Parlamentul

• adresează mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale națiunii;
• promulgă legile, putând cere o singură dată reexaminarea lor sau sesiza Curtea Constituțională, procedură explicată în Cum se face o lege: de la inițiativă la Monitorul Oficial;
• convoacă noul Parlament ales, în cel mult 20 de zile de la alegeri;
• poate cere convocarea Parlamentului în sesiune extraordinară;
• poate dizolva Parlamentul, doar în condițiile stricte prevăzute de Constituție.

Dizolvarea este posibilă numai dacă Parlamentul nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură. Președintele consultă înainte președinții celor două camere și liderii grupurilor parlamentare. Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată în cursul unui an, nu în ultimele șase luni ale mandatului prezidențial și nu în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență.

Referendumul

După consultarea Parlamentului, Președintele poate cere poporului să își exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național. Regulile generale ale referendumului sunt prezentate în Referendumul național și local: când se organizează și cum.

Politica externă și apărarea

În politica externă și în apărare, Președintele are un rol central, dar lucrează împreună cu Guvernul și sub controlul Parlamentului.

Președintele poate participa la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării și asigurarea ordinii publice, iar la cererea primului-ministru și în alte situații. Când participă, prezidează ședința.

Alte atribuții ale funcției

Pe lângă marile atribuții politice, Președintele exercită o serie de prerogative cu caracter mai degrabă formal sau administrativ, dar importante pentru funcționarea statului:

• conferă decorații și titluri de onoare;
• acordă gradele de mareșal, de general și de amiral;
• numește în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege, de exemplu judecătorii și procurorii, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii;
• acordă grațierea individuală, care privește executarea pedepsei, nu existența faptei;
• numește trei dintre cei nouă judecători ai Curții Constituționale;
• propune Parlamentului numirea directorilor serviciilor de informații.

Sfat: Nu confunda grațierea individuală, acordată de Președinte prin decret, cu grațierea colectivă și cu amnistia, care se acordă numai prin lege organică adoptată de Parlament.

Decretele și contrasemnarea

Președintele își exercită atribuțiile prin decrete, care se publică în Monitorul Oficial; nepublicarea atrage inexistența decretului. O parte dintre decrete trebuie contrasemnate de primul-ministru, ceea ce înseamnă că Guvernul își asumă răspunderea politică pentru ele.

Potrivit Constituției, se contrasemnează decretele privind:

1. încheierea tratatelor internaționale și acreditarea sau rechemarea reprezentanților diplomatici;
2. declararea mobilizării și măsurile luate în caz de agresiune armată;
3. instituirea stării de asediu sau a stării de urgență;
4. conferirea decorațiilor și a titlurilor de onoare, acordarea gradelor de mareșal, general și amiral și grațierea individuală.

Celelalte decrete, de exemplu desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru, promulgarea legilor sau numirea judecătorilor, nu au nevoie de contrasemnătură. Contrasemnarea este una dintre frânele discrete, dar reale, dintre cele două „capete” ale executivului.

Limitele funcției: ce nu poate face Președintele

Limitele funcției sunt la fel de importante ca atribuțiile, pentru că ele explică de ce un Președinte, chiar ales cu o majoritate mare, nu poate guverna singur.

Președintele se bucură de imunitate: nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Imunitatea nu este însă absolută, după cum arată mecanismele de mai jos.

Răspunderea: suspendarea și punerea sub acuzare

Constituția prevede două mecanisme distincte de răspundere, unul politic și unul penal, fiecare cu procedura lui.

Suspendarea din funcție

În cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției, Președintele poate fi suspendat din funcție de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor, după consultarea Curții Constituționale. Propunerea poate fi inițiată de cel puțin o treime din numărul deputaților și senatorilor, iar Președintele poate da explicații Parlamentului. Dacă suspendarea este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Președintelui.

Punerea sub acuzare pentru înaltă trădare

Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, cu votul a cel puțin două treimi din numărul deputaților și senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Președintelui pentru înaltă trădare. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar Președintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Vacanța funcției și interimatul

Funcția de Președinte devine vacantă în caz de demisie, demitere din funcție, imposibilitate definitivă a exercitării atribuțiilor sau deces. În termen de trei luni de la data vacanței, Guvernul organizează alegeri pentru un nou Președinte.

Dacă funcția devine vacantă ori dacă Președintele este suspendat sau se află în imposibilitate temporară de a-și exercita atribuțiile, interimatul se asigură, în ordine, de președintele Senatului sau de președintele Camerei Deputaților. Președintele interimar nu poate adresa mesaje Parlamentului, nu poate dizolva Parlamentul și nu poate organiza referendum. Curtea Constituțională constată existența împrejurărilor care justifică interimatul, rol detaliat în Curtea Constituțională: rolul ei și cum ajunge o cauză acolo.

Ideile principale

Președintele României are o poziție puternică, legitimată prin vot direct, dar încadrată de reguli stricte. Este reprezentantul statului, mediatorul dintre puteri și principalul actor în politica externă și în apărare, însă nu conduce Guvernul și nu poate legifera. Contrasemnarea, imposibilitatea de a demite premierul și controlul Parlamentului asigură echilibrul. Pentru locul funcției în ansamblul instituțiilor, vezi Instituțiile statului român: cine ce face, pe înțeles.

De reținut:

• mandat de cinci ani, cel mult două mandate, vârsta minimă de 35 de ani;
• desemnează premierul, dar nu îl poate revoca;
• promulgă legile în 20 de zile și poate cere o singură dată reexaminarea;
• poate dizolva Parlamentul doar după două voturi de învestitură eșuate și 60 de zile fără Guvern;
• poate fi suspendat de Parlament și demis prin referendum.