Cuprins 10 secțiuni
La alegerile parlamentare nu votezi o persoană, ci o listă de candidați a unui partid sau a unei alianțe ori un candidat independent, iar mandatele se împart proporțional cu voturile primite. Asta înseamnă că un partid cu aproximativ o treime din voturile valabile ale listelor intrate în Parlament obține aproximativ o treime din locuri, dacă trece pragul electoral. Calculul se face în două etape: întâi în fiecare județ, apoi la nivel național, pentru voturile rămase nefolosite.
Mai jos găsești, pe rând, circumscripțiile și numărul de locuri, pragul electoral, felul în care se calculează mandatele, cu un exemplu numeric ipotetic, și regulile speciale pentru candidații independenți și pentru minoritățile naționale. Pentru imaginea de ansamblu, pornește de la ghidul despre alegerile din România.
Ce alegi la alegerile parlamentare
Alegi componența celor două camere ale Parlamentului, Camera Deputaților și Senatul, pentru un mandat de patru ani. Primești două buletine, câte unul pentru fiecare cameră, și pe fiecare aplici ștampila o singură dată, pe lista sau pe candidatul independent preferat.
Ambele camere se aleg în același mod, dar cu numere diferite de locuri și cu vârste minime diferite pentru candidați: 23 de ani pentru deputați și 33 de ani pentru senatori. Ce face fiecare cameră după alegeri, cum se votează legile și cum se controlează Guvernul afli din Parlamentul României: Camera Deputaților și Senatul și din Cum se face o lege: de la inițiativă la Monitorul Oficial.
Liste închise: ce înseamnă
Listele sunt închise (blocate): ordinea candidaților este stabilită de partid înainte de alegeri, iar alegătorul nu o poate modifica. Dacă un partid câștigă trei mandate într-un județ, le primesc primii trei candidați de pe lista lui din acel județ. Votul tău sprijină lista în întregul ei, nu un nume anume.
Circumscripțiile și numărul de mandate
Teritoriul este împărțit în 43 de circumscripții electorale: câte una pentru fiecare dintre cele 41 de județe, una pentru municipiul București și una pentru românii din afara țării. Fiecare circumscripție are un număr de mandate stabilit în funcție de populație.
Legea folosește o normă de reprezentare: un deputat la 73.000 de locuitori și un senator la 168.000 de locuitori. Pentru ca județele mici să nu rămână subreprezentate, fiecare circumscripție are cel puțin 4 deputați și 2 senatori.
| Element | Regula |
|---|---|
| Număr de circumscripții | 43 (41 de județe, București, străinătate) |
| Norma pentru Camera Deputaților | 1 deputat la 73.000 de locuitori |
| Norma pentru Senat | 1 senator la 168.000 de locuitori |
| Minimul pe circumscripție | 4 deputați și 2 senatori |
| Circumscripția din străinătate | 4 deputați și 2 senatori |
| Mandate pentru minoritățile naționale | câte un loc de deputat pentru organizațiile care îndeplinesc condițiile legii |
Pentru că numărul de locuri depinde de populație și de numărul organizațiilor minorităților care obțin mandate, totalul exact al parlamentarilor poate varia ușor de la o legislatură la alta. Cifrele oficiale se publică de Biroul Electoral Central după fiecare scrutin. Despre votul diasporei citește Votul din străinătate: în secție și prin corespondență.
Pragul electoral: cine participă la împărțire
Pragul electoral este numărul minim de voturi de care are nevoie o listă pentru a participa la împărțirea mandatelor. Pentru un partid care candidează singur, pragul este de 5% din voturile valabil exprimate la nivel național. Pragul se calculează separat pentru Camera Deputaților și pentru Senat, așa că un partid îl poate trece la o cameră și nu la cealaltă.
| Competitor | Pragul cerut |
|---|---|
| Partid care candidează singur | 5% la nivel național sau 20% în cel puțin 4 circumscripții |
| Alianță de două partide | 5% plus 3% pentru al doilea membru, adică 8% |
| Alianță de trei sau mai multe partide | 8% plus câte 1% pentru fiecare membru începând cu al treilea, fără a depăși 10% |
| Candidat independent | Să obțină în circumscripția sa cel puțin coeficientul electoral |
Varianta alternativă, de 20% în cel puțin patru circumscripții, permite intrarea unui partid foarte puternic regional, chiar dacă nu atinge 5% în toată țara. Voturile date listelor care nu trec pragul nu se transformă în mandate; ele sunt valabile, dar nu se folosesc la împărțire.
Important: Pragurile de mai sus sunt cele din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților. Legea poate fi modificată, așa că, înaintea unui scrutin, regulile în vigoare se verifică în textul actualizat al legii și în comunicatele Biroului Electoral Central.
Prima etapă: mandatele din fiecare circumscripție
În prima etapă, mandatele se împart în fiecare circumscripție, folosind un coeficient electoral. Coeficientul se obține împărțind totalul voturilor valabile ale listelor care au trecut pragul (și ale independenților) la numărul de mandate ale circumscripției. Fiecare listă primește atâtea mandate de câte ori „încape” coeficientul în voturile ei, iar ce rămâne se numește rest.
Un exemplu ipotetic
Să presupunem o circumscripție fictivă cu 10 locuri de deputat, în care patru partide au trecut pragul la nivel național și au obținut, împreună, 700.000 de voturi.
| Partid | Voturi | Voturi împărțite la coeficient (70.000) | Mandate în prima etapă | Rest de voturi |
|---|---|---|---|---|
| A | 300.000 | 4,28 | 4 | 20.000 |
| B | 200.000 | 2,85 | 2 | 60.000 |
| C | 120.000 | 1,71 | 1 | 50.000 |
| D | 80.000 | 1,14 | 1 | 10.000 |
| Total | 700.000 | 8 | 140.000 |
Coeficientul este 700.000 împărțit la 10, adică 70.000. După prima etapă s-au atribuit 8 locuri, iar 2 locuri rămân neatribuite. Ele nu se împart pe loc, ci trec, împreună cu resturile de voturi ale partidelor, la nivel național.
A doua etapă: redistribuirea națională prin metoda d'Hondt
În a doua etapă, resturile de voturi ale fiecărui partid din toate circumscripțiile se adună, iar locurile rămase neatribuite se împart la nivel național prin metoda d'Hondt. Metoda poartă numele juristului belgian Victor d'Hondt și este folosită în multe state europene pentru sistemele proporționale.
Cum funcționează metoda d'Hondt
Totalul resturilor fiecărui partid se împarte succesiv la 1, 2, 3, 4 și așa mai departe. Se aleg apoi cele mai mari rezultate, atâtea câte locuri sunt de împărțit. Fiecare rezultat ales înseamnă un mandat pentru partidul de la care provine.
- Se adună resturile fiecărui partid din toate circumscripțiile.
- Fiecare total se împarte la 1, 2, 3, 4 etc.
- Toate câturile obținute se ordonează descrescător.
- Se iau primele câturi, câte locuri sunt disponibile.
- Fiecare partid primește un loc pentru fiecare cât al său aflat în această selecție.
Să presupunem, tot ipotetic, că la nivel național au rămas 6 locuri de împărțit, iar resturile adunate sunt: partidul A, 900.000 de voturi; partidul B, 620.000; partidul C, 280.000. Câturile sunt: A: 900.000, 450.000, 300.000; B: 620.000, 310.000; C: 280.000. Primele șase, în ordine, sunt 900.000 (A), 620.000 (B), 450.000 (A), 310.000 (B), 300.000 (A) și 280.000 (C). Rezultatul: A primește 3 locuri, B 2 locuri, C un loc.
Cum ajung locurile înapoi în județe
După ce se știe câte locuri suplimentare primește fiecare partid la nivel național, acestea se repartizează pe circumscripții, pe baza unor calcule prevăzute de lege care țin cont de resturile de voturi ale partidului în fiecare circumscripție. În circumscripția în care primește un loc în plus, partidul îl atribuie următorului candidat de pe lista sa. Toate calculele sunt făcute de birourile electorale și verificate de reprezentanții competitorilor. Cum se ajunge la cifrele de pornire, adică la voturile numărate în secții, citești în Numărarea voturilor: ce se întâmplă după închiderea urnelor.
Sfat: Când citești rezultatele, nu compara direct procentul de voturi cu procentul de locuri ale unui partid. Diferența provine din voturile date listelor care nu au trecut pragul: ele „dispar” din calcul, iar partidele intrate în Parlament primesc proporțional mai multe locuri.
Candidații independenți și minoritățile naționale
Sistemul proporțional are două excepții importante: candidații independenți și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale. Ambele au reguli proprii, menite să le permită accesul în Parlament fără să fie partide mari.
Candidații independenți
Un candidat independent trebuie să strângă, înainte de alegeri, un număr de semnături de susținere stabilit de lege. Este declarat ales dacă obține, în circumscripția în care candidează, un număr de voturi cel puțin egal cu coeficientul electoral al circumscripției. În exemplul de mai sus, un independent ar fi avut nevoie de cel puțin 70.000 de voturi.
Minoritățile naționale
Constituția prevede că organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament au dreptul la câte un loc de deputat, în condițiile legii. Pentru aceasta, organizația trebuie să obțină la nivel național un număr minim de voturi, egal cu 5% din numărul mediu de voturi valabil exprimate pentru alegerea unui deputat. Fiecare minoritate poate fi reprezentată în acest mod de o singură organizație.
Avantajele și limitele sistemului
Orice sistem electoral este un compromis între reprezentarea fidelă a voturilor, stabilitatea guvernării și legătura dintre ales și alegător. Sistemul proporțional pe liste, folosit în România, are avantaje clare, dar și critici frecvente.
| Aspect | Avantaj | Limită |
|---|---|---|
| Reprezentare | Locurile reflectă destul de fidel voturile | Voturile date listelor sub prag nu se folosesc |
| Fragmentare | Pragul limitează numărul de partide | Partidele mici, noi, intră mai greu |
| Legătura cu alegătorii | Partidul răspunde pentru întreaga listă | Alegătorul nu poate alege direct persoana |
| Formarea Guvernului | Reflectă echilibrul real de forțe | Sunt adesea necesare coaliții |
România a folosit și alte sisteme. La alegerile parlamentare din 2008 și 2012 s-a aplicat un sistem mixt, cu colegii uninominale, iar din 2016 s-a revenit la listele de partid prin Legea nr. 208/2015. Dezbaterea dintre cele două modele este una legitimă și periodic revine în spațiul public; schimbarea sistemului se face doar prin lege organică adoptată de Parlament. Pentru felul în care Parlamentul format astfel investește apoi Guvernul, vezi Guvernul și ministerele: cum se formează și ce decid.
După vot: atribuirea și validarea mandatelor
După numărare și centralizare, Biroul Electoral Central atribuie mandatele, iar candidații aleși primesc certificatul doveditor al alegerii. Mandatele sunt apoi validate de fiecare cameră, prin comisiile de validare, la prima ședință a noului Parlament.
- Birourile secțiilor numără voturile și transmit procesele-verbale.
- Birourile de circumscripție centralizează voturile și fac prima etapă de atribuire.
- Biroul Electoral Central face redistribuirea națională și stabilește lista finală a aleșilor.
- Camerele validează mandatele, iar noul Parlament se constituie.
Organizarea acestor birouri este descrisă în AEP și birourile electorale: cine organizează alegerile. Explicațiile din acest articol sunt simplificate în scop educativ; calculele oficiale urmează textul exact al legii, iar pentru interpretări juridice se consultă Biroul Electoral Central, Autoritatea Electorală Permanentă sau un specialist în drept electoral.
Ideile principale despre împărțirea mandatelor
Sistemul parlamentar românesc este proporțional, pe liste închise, cu un prag de intrare și cu o redistribuire națională a voturilor rămase. Pe scurt, partidele trec mai întâi de prag, primesc apoi locuri în fiecare județ după coeficientul electoral, iar ce rămâne se împarte național prin metoda d'Hondt.
De reținut:
- 43 de circumscripții, inclusiv una pentru românii din străinătate;
- prag de 5% pentru partide și praguri mai mari pentru alianțe;
- liste închise: locurile revin candidaților în ordinea de pe listă;
- independenții au nevoie de cel puțin coeficientul electoral din circumscripție;
- minoritățile naționale pot primi câte un loc de deputat, în condițiile legii.
Întrebări frecvente
Pot vota un anumit candidat de pe listă?
Nu. Listele sunt închise, iar ștampila se aplică pe lista partidului. Locurile câștigate revin candidaților în ordinea stabilită de partid.
Ce se întâmplă cu voturile date partidelor sub prag?
Rămân voturi valabile, dar nu se transformă în mandate. Locurile se împart doar între listele care au trecut pragul.
De ce un partid are mai multe locuri decât procentul lui de voturi?
Pentru că voturile listelor sub prag nu se folosesc, iar partidele intrate în Parlament își împart toate locurile, proporțional între ele.
Ce este metoda d'Hondt?
Este o metodă de împărțire proporțională: voturile fiecărui partid se împart la 1, 2, 3 etc., iar locurile revin celor mai mari câturi obținute.
Cine validează mandatele parlamentarilor?
Fiecare cameră își validează propriii membri, prin comisia de validare, la constituirea noului Parlament.
