Instituții

Ordonanțele de urgență: ce sunt și cum sunt controlate

Ce este o ordonanță de urgență, prin ce diferă de ordonanța simplă, în ce domenii e interzisă și cum o controlează Parlamentul, CCR și instanțele.

AutorEdiția online BuletinNewsPublicatLectură9 min
Bărbat în costum întinde mâna spre un teanc de dosare de pe birou
Cuprins 10 secțiuni

O ordonanță de urgență (prescurtat OUG) este un act normativ adoptat de Guvern, care are putere de lege și poate fi emis doar în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu obligația de a motiva urgența chiar în textul ei. Ea este o excepție de la regula potrivit căreia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare și, tocmai de aceea, Constituția o înconjoară cu condiții și controale: depunerea la Parlament înainte de intrarea în vigoare, domenii interzise, aprobarea sau respingerea ulterioară prin lege și verificarea de către Curtea Constituțională.

Ordonanțele de urgență apar foarte des în Monitorul Oficial și privesc subiecte care ne ating direct, de la taxe la organizarea instituțiilor. Mai jos afli prin ce diferă de ordonanțele simple, ce nu au voie să reglementeze, cine le poate verifica și cum citești una ca să înțelegi ce s-a schimbat. Textul este educativ și general; legislația și jurisprudența evoluează, iar pentru o situație concretă se consultă un avocat sau instituția competentă.

Ce este delegarea legislativă

Delegarea legislativă este mecanismul prin care Guvernul, autoritate executivă, primește dreptul de a adopta acte cu putere de lege. Constituția o prevede în articolul 115, în două forme: ordonanța simplă, bazată pe o lege de abilitare, și ordonanța de urgență, bazată direct pe Constituție.

Mecanismul există pentru că Parlamentul lucrează în sesiuni, cu proceduri lente, iar uneori statul are nevoie de reguli rapide. Riscul este evident: un Guvern care legiferează mult prin ordonanțe ocolește dezbaterea parlamentară. De aceea, delegarea este o derogare de la principiul separației puterilor, explicat în Separația puterilor în stat: cum se controlează reciproc, și trebuie interpretată strict.

CriteriuOrdonanța simplăOrdonanța de urgență
Temeiulo lege specială de abilitaredirect Constituția, articolul 115 alineatul (4)
Când se poate emiteîn intervalul și domeniile stabilite de legea de abilitaredoar în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată
Domeniidoar domenii care nu fac obiectul legilor organiceși domenii de lege organică, dar cu interdicțiile din Constituție
Intrarea în vigoarela 3 zile de la publicare sau la data prevăzută în textla data publicării, după depunerea la Parlament, dacă textul nu prevede o dată ulterioară
Aprobarea Parlamentuluinumai dacă legea de abilitare o cereîntotdeauna, prin lege de aprobare sau de respingere

Ordonanțele simple și legea de abilitare

Ordonanța simplă poate fi emisă doar după ce Parlamentul adoptă o lege specială de abilitare, care stabilește obligatoriu domeniul și data până la care Guvernul poate emite ordonanțe. În practică, asemenea legi se adoptă frecvent pentru perioada vacanței parlamentare, când camerele nu sunt în sesiune.

Câteva reguli importante:

  • ordonanțele simple nu pot reglementa domenii rezervate legilor organice;
  • dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului până la împlinirea termenului de abilitare;
  • nerespectarea acestui termen duce la încetarea efectelor ordonanței;
  • ordonanțele care trebuie aprobate sunt aprobate sau respinse printr-o lege, în aceeași procedură ca orice altă lege.

Ordonanțele simple sunt mult mai puțin folosite decât cele de urgență, iar regimul lor este mai puțin disputat, pentru că Parlamentul decide dinainte ce poate face Guvernul.

Condițiile din Constituție pentru o ordonanță de urgență

Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență numai dacă sunt îndeplinite simultan condițiile prevăzute de articolul 115 alineatul (4) din Constituție. Sunt trei condiții de fond, verificabile de Curtea Constituțională:

  1. Există o situație extraordinară. În jurisprudența Curții Constituționale, situația extraordinară este una obiectivă, care nu depinde de voința Guvernului și care pune în pericol un interes public.
  2. Reglementarea ei nu poate fi amânată. Dacă problema poate aștepta procedura parlamentară obișnuită, inclusiv procedura de urgență a Parlamentului, ordonanța nu este justificată.
  3. Urgența este motivată în cuprinsul ordonanței. Motivarea se face în preambul, iar Curtea a arătat că simpla afirmare a urgenței, fără argumente, nu este suficientă.

Important: Simpla dorință a Guvernului de a aplica rapid o măsură, oricât de utilă, nu echivalează cu o situație extraordinară. Curtea Constituțională a declarat neconstituționale ordonanțe pentru lipsa motivării sau pentru inexistența urgenței.

Domeniile în care ordonanța de urgență este interzisă

Chiar dacă situația este extraordinară, Constituția interzice ordonanțelor de urgență anumite domenii, considerate prea importante pentru a fi reglementate fără o dezbatere parlamentară prealabilă. O ordonanță de urgență nu poate:

  • fi adoptată în domeniul legilor constituționale;
  • afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului;
  • afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție;
  • afecta drepturile electorale;
  • viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

Termenul „a afecta” a fost interpretat de Curtea Constituțională în sensul că ordonanța nu poate suprima sau aduce atingeri negative acestor drepturi și instituții; nu orice reglementare care atinge domeniul este interzisă. Regula cu privire la drepturile electorale explică de ce modificările legilor electorale prin ordonanță de urgență sunt privite cu mare suspiciune. Pentru drepturile pe care le protejează Constituția, vezi Drepturile cetățeanului român: ghid de participare civică.

Două persoane citesc și semnează un document oficial, cu pixuri în mână

Cum intră în vigoare o ordonanță de urgență

Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după ce este depusă spre dezbatere, în procedură de urgență, la camera competentă să fie sesizată și după ce este publicată în Monitorul Oficial. Ordinea contează: depunerea la Parlament este condiție de validitate, nu o formalitate ulterioară.

Etapele, pe scurt:

  1. Guvernul adoptă ordonanța în ședință.
  2. Ordonanța este depusă la prima cameră sesizată, potrivit regulilor de competență dintre Senat și Camera Deputaților.
  3. Dacă Parlamentul nu este în sesiune, camerele se convoacă obligatoriu în cel mult 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere.
  4. Ordonanța se publică în Monitorul Oficial și intră în vigoare la data publicării, dacă în text nu se prevede o dată ulterioară.

Spre deosebire de o lege, o ordonanță de urgență nu poate fi verificată de Curtea Constituțională înainte de intrarea în vigoare: controlul vine ulterior, pe căile descrise mai jos.

Controlul Parlamentului: aprobare sau respingere

Orice ordonanță de urgență ajunge, obligatoriu, în fața Parlamentului, care o aprobă sau o respinge printr-o lege. Este principalul control politic asupra Guvernului în această materie.

SituațiaCe se întâmplă
Prima cameră nu se pronunță în 30 de zile de la depunereordonanța se consideră adoptată de acea cameră și merge la cealaltă, care decide tot în procedură de urgență
Ordonanța conține norme de natura legii organicelegea de aprobare se adoptă cu majoritatea cerută pentru legile organice
Parlamentul aprobă ordonanța fără modificăriordonanța rămâne în vigoare în forma adoptată de Guvern
Parlamentul o aprobă cu modificări și completăritextul se schimbă prin legea de aprobare, de la data intrării ei în vigoare
Parlamentul respinge ordonanțaordonanța își încetează efectele; legea de respingere reglementează efectele produse între timp

Problema practică este că, pentru camera decizională, Constituția nu stabilește un termen. Astfel, o ordonanță poate rămâne ani la rând în vigoare fără să fi fost aprobată sau respinsă definitiv. Traseul unei legi prin cele două camere este detaliat în Cum se face o lege: de la inițiativă la Monitorul Oficial, iar rolul fiecărei camere în Parlamentul României: Camera Deputaților și Senatul.

Sfat: Când citești o ordonanță de urgență mai veche, verifică întotdeauna dacă a fost aprobată, modificată sau respinsă prin lege. Informația apare în forma consolidată de pe portalul legislativ al Ministerului Justiției, în lista actelor care au modificat-o.

Controlul de constituționalitate și controlul instanțelor

Pe lângă controlul politic al Parlamentului, ordonanțele de urgență pot fi verificate juridic, pe trei căi.

Excepția de neconstituționalitate

Într-un proces aflat pe rolul unei instanțe, o parte poate susține că o prevedere dintr-o ordonanță aplicabilă cauzei încalcă Constituția. Instanța trimite chestiunea la Curtea Constituțională, care poate verifica atât condițiile de adoptare, situația extraordinară și motivarea, cât și conținutul. Procedura este descrisă în Curtea Constituțională: rolul ei și cum ajunge o cauză acolo.

Sesizarea directă de către Avocatul Poporului

Avocatul Poporului poate ridica direct, fără să existe un proces, excepția de neconstituționalitate a unei ordonanțe sau a unei legi. Este singura autoritate cu această posibilitate și o folosește adesea tocmai în privința ordonanțelor de urgență. Orice persoană îi poate cere Avocatului Poporului să analizeze o ordonanță, prin sesizarea explicată în Avocatul Poporului: când și cum îi trimiți o sesizare.

Controlul legii de aprobare

Legea prin care Parlamentul aprobă sau respinge ordonanța este o lege obișnuită, așa că poate fi trimisă la Curtea Constituțională înainte de promulgare, de autoritățile care au acest drept.

Instanța de contencios administrativ

Ordonanța nu este un act administrativ obișnuit, deci nu poate fi anulată de o instanță. Legea contenciosului administrativ permite însă persoanei vătămate printr-o ordonanță să se adreseze instanței de contencios administrativ printr-o acțiune însoțită de excepția de neconstituționalitate, pentru repararea prejudiciului sau anularea actelor administrative emise în baza ordonanței, după ce Curtea Constituțională se pronunță.

Cum citești o ordonanță de urgență

O ordonanță de urgență are o structură standard, iar dacă știi unde să te uiți, înțelegi repede ce schimbă și de ce. Pașii utili:

  1. Titlul și numărul: ordonanțele se numerotează pe an, de exemplu „Ordonanța de urgență nr. X/an”, iar titlul arată domeniul.
  2. Preambulul: paragrafele care încep cu formule precum „Având în vedere…” sau „Ținând cont de…” conțin motivarea urgenței. Aici vezi dacă Guvernul a explicat de ce nu se poate aștepta.
  3. Formula de adoptare: textul precizează că Guvernul adoptă actul în temeiul articolului 115 alineatul (4) din Constituție.
  4. Articolele: de multe ori, ordonanța modifică alte acte normative, cu formule de tipul „Articolul X se modifică și va avea următorul cuprins”.
  5. Dispozițiile finale: aici apar datele de aplicare și, uneori, termenele pentru adoptarea normelor metodologice.
  6. Semnăturile: primul-ministru și miniștrii care contrasemnează, adică cei care răspund de aplicarea ordonanței.

Pentru o imagine completă asupra actelor emise de Guvern, inclusiv hotărârile, vezi Guvernul și ministerele: cum se formează și ce decid.

Pe scurt: ce trebuie să știi

Ordonanța de urgență este un instrument excepțional, prin care Guvernul legiferează imediat într-o situație care nu poate aștepta. Constituția îl limitează prin trei condiții de fond, prin domenii interzise, prin depunerea obligatorie la Parlament și prin controlul Curții Constituționale. Folosirea lui frecventă este una dintre temele constante ale dezbaterii despre echilibrul dintre puteri. Pentru harta completă a autorităților implicate, vezi Instituțiile statului român: cine ce face, pe înțeles.

De reținut:

  • ordonanța de urgență cere o situație extraordinară, urgență reală și motivare în text;
  • nu poate privi legile constituționale, instituțiile fundamentale, drepturile fundamentale, drepturile electorale sau trecerea silită a bunurilor în proprietate publică;
  • intră în vigoare numai după depunerea la Parlament și publicarea în Monitorul Oficial;
  • Parlamentul o aprobă sau o respinge prin lege; prima cameră are 30 de zile;
  • Curtea Constituțională o poate verifica prin excepție sau la sesizarea Avocatului Poporului.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă OUG?

OUG este prescurtarea de la ordonanță de urgență a Guvernului, un act cu putere de lege adoptat de Guvern în situații extraordinare, în temeiul articolului 115 alineatul (4) din Constituție.

O ordonanță de urgență poate fi contestată de un cetățean?

Nu direct la Curtea Constituțională. Cetățeanul poate ridica excepția de neconstituționalitate într-un proces în care ordonanța se aplică sau poate cere Avocatului Poporului să sesizeze Curtea.

Ce se întâmplă dacă Parlamentul respinge o ordonanță de urgență?

Ordonanța își încetează efectele, iar legea de respingere reglementează, dacă este cazul, efectele juridice produse în perioada în care a fost aplicată.

Poate o ordonanță de urgență să modifice o lege organică?

Da, cu respectarea domeniilor interzise de Constituție. În acest caz, legea prin care Parlamentul o aprobă trebuie adoptată cu majoritatea cerută pentru legile organice.

Care este diferența dintre o ordonanță simplă și una de urgență?

Ordonanța simplă se emite pe baza unei legi de abilitare, într-un domeniu care nu ține de legile organice, iar ordonanța de urgență se emite direct în baza Constituției, numai în situații extraordinare și cu urgența motivată.

↑