Sistemul judiciar: instanțe, parchete și rolul CSM

Sistemul judiciar din România este format din instanțele judecătorești, care judecă, din Ministerul Public, adică parchetele, care reprezintă interesele generale ale societății și conduc urmărirea penală, și din Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), garantul independenței justiției. Instanțele sunt organizate pe patru niveluri: judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii.

Mulți oameni ajung în contact cu justiția o singură dată sau de câteva ori în viață, pentru un divorț, o moștenire, un litigiu cu o firmă ori ca martori, și atunci contează să știi cine ce face. Ghidul de mai jos explică principiile justiției, ierarhia instanțelor, rolul procurorilor și al CSM și îți arată de unde afli informații despre un dosar. Informațiile sunt generale și educative: pentru o cauză concretă, termenele și competențele se verifică în lege, iar sfatul unui avocat este de neînlocuit.

Principiile pe care se sprijină justiția

Justiția din România funcționează pe baza câtorva principii constituționale, care explică de ce instanțele nu primesc ordine de la nimeni și de ce oricine se poate adresa lor. Constituția prevede că justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

Alte principii importante:

• liberul acces la justiție: orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, iar nicio lege nu poate îngrădi acest drept;
• dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil;
• publicitatea ședințelor: ședințele de judecată sunt publice, cu excepția cazurilor prevăzute de lege;
• limba procedurii este româna, iar cetățenii aparținând minorităților naționale se pot exprima în limba maternă, în condițiile legii; în procesele penale, interpretul este gratuit;
• dreptul de a folosi căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii;
• interzicerea instanțelor extraordinare: competența și procedura de judecată se stabilesc numai prin lege.

Locul justiției în echilibrul puterilor statului este explicat în Separația puterilor în stat: cum se controlează reciproc, iar ansamblul instituțiilor în Instituțiile statului român: cine ce face, pe înțeles.

Instanțele judecătorești: cele patru niveluri

Instanțele sunt organizate ierarhic, de la cele care judecă cele mai multe cauze obișnuite până la instanța supremă. Fiecare nivel are o rază teritorială și o competență stabilite prin lege.

Pe lângă acestea există tribunale specializate în anumite materii, de exemplu cauze cu minori și familie, și instanțe militare. În interiorul tribunalelor și al curților de apel funcționează secții sau complete specializate: civil, penal, contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, minori și familie.

Ce înseamnă fond, apel și recurs

O cauză poate trece prin mai multe grade de jurisdicție, în funcție de materie și, uneori, de valoarea litigiului:

1. Fondul (prima instanță): instanța analizează pentru prima dată faptele și probele și pronunță o hotărâre.
2. Apelul: o instanță superioară reanalizează cauza, atât în fapt, cât și în drept.
3. Recursul: o cale de atac limitată, în care se verifică doar dacă hotărârea respectă legea, nu și faptele; nu este deschis în toate cauzele.

Pe lângă căile de atac obișnuite, codurile de procedură prevăd și căi extraordinare, de exemplu contestația în anulare sau revizuirea, în situații strict determinate. Una dintre ele intervine atunci când Curtea Constituțională admite o excepție de neconstituționalitate ridicată în proces, mecanism descris în Curtea Constituțională: rolul ei și cum ajunge o cauză acolo.

Cum se asigură o practică unitară

Înalta Curte de Casație și Justiție are două instrumente prin care elimină interpretările diferite ale legii de la o instanță la alta: recursul în interesul legii, când instanțele au pronunțat deja soluții diferite, și hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, când o instanță îi cere lămuriri înainte să judece. Deciziile pronunțate pe aceste căi sunt obligatorii pentru instanțe.

Sfat: Înainte să mergi în instanță, verifică ce instanță este competentă pentru cazul tău, după materie și după teritoriu. O cerere depusă la instanța greșită nu se pierde, ci se trimite instanței competente, dar procesul se prelungește.

Ministerul Public: parchetele și procurorii

Ministerul Public reprezintă, în activitatea judiciară, interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Își exercită atribuțiile prin procurori, constituiți în parchete, care funcționează pe lângă instanțele de judecată și conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii.

Potrivit Constituției, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. Procurorii numiți de Președinte se bucură de stabilitate, în condițiile legii.

Ce face concret un procuror

În materie penală, procurorul conduce și supraveghează urmărirea penală, efectuată de el însuși sau de organele de cercetare penală ale poliției, și decide dacă trimite cauza în judecată prin rechizitoriu sau o clasează. În faza de urmărire, măsurile care ating grav drepturile, precum arestarea preventivă sau percheziția domiciliară, se dispun de judecătorul de drepturi și libertăți, la cererea procurorului. Înainte de judecată, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea trimiterii în judecată și a probelor.

În materie civilă, procurorul poate porni sau poate participa la anumite procese, când legea prevede, de exemplu pentru apărarea drepturilor minorilor sau ale persoanelor puse sub protecție.

Important: Procurorul nu este judecător. El acuză și strânge probe, dar vinovăția unei persoane se stabilește numai printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Până atunci, orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Consiliul Superior al Magistraturii

Consiliul Superior al Magistraturii este, potrivit Constituției, garantul independenței justiției. El gestionează cariera judecătorilor și procurorilor, de la numire la sancțiunile disciplinare, tocmai pentru ca aceste decizii să nu depindă de Guvern sau de Parlament.

CSM are 19 membri, cu un mandat de 6 ani:

Președintele CSM este ales pentru un mandat de un an, care nu poate fi reînnoit, dintre judecătorii și procurorii aleși. Președintele României prezidează lucrările CSM la care participă. Consiliul lucrează în plen și în două secții, una pentru judecători și una pentru procurori.

Ce decide CSM

• propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari;
• hotărăște asupra promovării, transferului și delegării magistraților;
• îndeplinește, prin secțiile sale, rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor; hotărârile pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție;
• apără reputația profesională și independența magistraților;
• coordonează Institutul Național al Magistraturii, unde se pregătesc viitorii judecători și procurori.

Cercetarea disciplinară este efectuată de Inspecția Judiciară, o structură cu atribuții de verificare și control, independentă operațional.

Cariera magistraților

Magistrații sunt judecătorii și procurorii. Calea obișnuită de acces este un concurs de admitere la Institutul Național al Magistraturii, urmat de o perioadă de formare inițială și de examenele prevăzute de lege; legea prevede și concursuri de admitere directă pentru juriștii cu experiență.

Câteva reguli care protejează independența lor:

• judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili: nu pot fi mutați sau eliberați din funcție decât în condițiile legii;
• funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior;
• magistrații nu pot face parte din partide politice și nu pot desfășura activități publice cu caracter politic;
• deciziile privind cariera lor aparțin CSM, nu Ministerului Justiției.

Conducerea principalelor parchete, adică procurorul general, procurorul-șef al DNA și cel al DIICOT, este numită, potrivit legilor justiției, de Președintele României, la propunerea ministrului justiției și cu avizul secției pentru procurori a CSM.

Ministerul Justiției și profesiile juridice

Ministerul Justiției face parte din Guvern, nu din puterea judecătorească, și nu se amestecă în judecarea dosarelor. Rolul lui este, în principal, să elaboreze politicile și proiectele de acte normative din domeniul justiției, să coordoneze sistemul penitenciar și sistemul de probațiune și să exercite atribuțiile prevăzute de lege în privința unor profesii juridice. Cum este organizat Guvernul vezi în Guvernul și ministerele: cum se formează și ce decid.

În jurul instanțelor lucrează și profesii juridice independente, organizate în corpuri profesionale proprii:

• avocații, organizați în barouri, care asistă și reprezintă persoanele în fața instanțelor și a altor autorități;
• notarii publici, care autentifică acte și dezbat succesiuni necontencioase;
• executorii judecătorești, care pun în executare hotărârile;
• mediatorii, care ajută părțile să ajungă la o înțelegere fără proces.

Cum te orientezi când ai treabă cu justiția

Câteva repere practice te ajută să afli informații corecte și să nu ratezi termenele, care în justiție sunt stricte.

Dacă problema ta ține de discriminare, ai la dispoziție și o cale administrativă, explicată în Discriminarea: ce face CNCD și cum depui o plângere. Iar când un litigiu implică dreptul Uniunii Europene, instanțele românești pot cere lămuriri Curții de Justiție a Uniunii, mecanism prezentat în Curtea de Justiție a UE: ce judecă și cum te afectează.

Atenție: Termenele pentru căile de atac curg de regulă de la comunicarea hotărârii și sunt scurte. Dacă ai primit o hotărâre nefavorabilă, consultă un avocat imediat, nu după expirarea termenului.

Recapitulare

Justiția din România este organizată pe patru niveluri de instanțe, de la judecătorii la Înalta Curte de Casație și Justiție, care veghează la aplicarea unitară a legii. Parchetele reprezintă interesul general și conduc urmărirea penală, sub controlul judecătorilor pentru măsurile grave, iar CSM garantează independența justiției și decide asupra carierei magistraților. Ministerul Justiției aparține Guvernului și nu are rol în soluționarea dosarelor.

De reținut:

• judecătoriile, tribunalele, cele 15 curți de apel și Înalta Curte formează ierarhia instanțelor;
• procurorii acționează după principiile legalității, imparțialității și controlului ierarhic;
• DNA și DIICOT funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte;
• CSM are 19 membri, cu mandat de 6 ani, iar președintele lui se alege pe un an;
• informațiile despre dosare se găsesc pe portalul instanțelor.